Alina Bârgăoanu: ”Mai poate fi amânată discuția despre alfabetizarea digitală a tinerii generații?” (OPINIE)

Tehnologiile și dispozitivele digitale bazate pe Internet le oferă tinerilor un acces la informații pe care generațiile anterioare nici nu îl puteau visa sau anticipa. Cu toate acestea, democratizarea, deschiderea, chiar progresul promise de aceste tehnologii nu vin de la sine. Tehnoexuberanța va putea fi conservată doar în măsura în care tendința actualelor tehnologii de a submina coexistența și dialogul într-o societate va fi serios temperată, inclusiv printr-un amplu efort de regândire a educației, a conținutului, pedagogiei și a tehnologiilor educaționale deopotrivă.

O cursă în care pornim de pe poziții modeste

Competențele digitale ale tinerilor din România sunt, conform tuturor măsurătorilor, sub media europeană (vezi datele Eurostat, fig. 1). Mai mult, tinerii sunt relativ nepregătiți să facă față cerințelor angajatorilor, care pretind adaptarea din mers la economia digitală. În septembrie 2020, rata șomajului în rândurile tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani era semnificativ mai mare decât cea de la nivelul populației generale (19% versus 4.2%, sursa: Eurostat). Una dintre explicațiile avansate pentru această lipsă de competitivitate a tinerilor pe piața muncii este și asimilarea insuficientă a competențelor digitale de-a lungul anilor de educație formală (Skill IT Study, 2018, pp. 8-11).

Documentele strategice europene („Tackling online disinformation”, „Action Plan against Disinformation”, „Digital Education Action Plan”) subliniază, la unison, necesitatea intervențiilor educaționale care să crească reziliența în fața dezinformării din mediul digital și să echipeze tinerii cu competențele digitale necesare pentru secolul al XXI-lea. În toate aceste documente, intervențiile de tipul „digital literacy” (educație digitală, competențe digitale, reziliență în mediul digital) sunt menționate în mod expres și cu statut prioritar.

Caracterul esențial al educației digitale derivă din faptul că le permite tinerilor să utilizeze atât de seducătoarele tehnologii și dispozitive digitale nu doar în scopuri de divertisment (lucru la care, trebuie să recunoaștem, sunt deja foarte performanți), ci și în scopul devenirii lor profesionale sau intelectuale. Într-o epocă a supraabundenței de informații, tinerii trebuie să fie capabili să discearnă între conținutului credibil și cel mai puțin credibil și să devină creatori responsabili, conștienți de conținut digital.

 Noile tehnologii digitale – săbii cu două tăișuri

Anul trecut, am avut ocazia să constat în mod direct impactul pozitiv al intervențiilor de alfabetizare digitală, în contextul unui proiect internațional la care am participat. Proiectul „YouCheck!” a avut ca scop conceperea și implementarea unei asemenea intervenții pentru elevii de liceu din patru țări: România, Suedia, Franța și Spania. Obiectivul principal a fost de a dezvolta două tipuri de abilități. Pe de o parte, tehnologice (capacitatea de a utiliza un instrument digital, Invid-WeVerify, pentru identificarea imaginilor și clipurilor video trucate) și, pe de altă parte, abilități de gândire critică și gestionare a informației (pentru a distinge între conținutul credibil și cel mai puțin credibil pe Internet). Rezultatele sunt încurajatoare, în special în cazul României, care pornea de pe cea mai dezavantajoasă poziție în clasamentul competențelor digitale.

În urma intervenției la clasă, performanțele digitale au crescut, comparativ cu testele aplicate în prealabil (Fig. 2). Elevii din România au obținut rezultate semnificativ mai bune în ceea ce privește identificarea conținutului înșelător și gestionarea fluxului de informații la care sunt expuși. A crescut capacitatea de identificare, folosind instrumente digitale specializate, a imaginilor și video-urilor trucate; a scăzut reflexul de a evalua conținutul digital doar pe baza „intuiției” și a crescut tendința de a evalua critic acest conținut. În plus, a crescut abilitatea de aplica tehnici de citire laterală (verificarea, în timp real, a informației și din alte surse). La nivelul competențelor tehnice, 91% dintre elevi s-au servit, în cadrul testelor post-intervenție, de instrumentul digital în cauză pentru a discerne între conținutul digital autentic și cel trucat.

Cum pregătim tinerii pentru dialog și coexistență?

La începutul secolului al XX-lea, filosoful american John Dewey, ale cărui contribuții au reformat educația, observa că democrația este mai mult decât o formă de guvernare, este un mod împărtășit de a trăi, o „experiență comunicată în mod conjugat” (conjoint communicated experience, în traducere proprie). Dincolo de un orizont profesional anume, tinerii trebuie pregătiți pentru această experiență participativă care este democrația, experiență bazată pe dialog, pe coexistență și pe căutarea consensului.

Una dintre componentele importante ale educației digitale este conștientizarea riscurilor la care tinerii se expun în comunitățile online și sporirea capacității de a se proteja de conținutul înșelător, dăunător, extremist, de a se apăra de propagandă, dezinformare, polarizare, hate speech, polarizare sau agresiune cibernetică (cyberbullying). Miza perioadei este tocmai identificarea unor instrumente care, fără a-i scoate din mediul digitalizat și tehnologizat în care sunt complet cufundați, să le permită tinerilor să conștientize limitele, uneori chiar riscurile noilor tehnologii. Inclusiv riscul de a submina coexistența, dialogul, capacitatea unei societăți de a acționa pe baza faptelor și a intereselor împărtășite.